Observaţiile din trei misiuni spaţiale diferite nu lasă nicio îndoială, există apă pe lună. Rezultatele surprinzătoare au fost publicate de curând în revista Science.

Omul de ştiinţă Carle Pieters, de la Universitatea Brown din Rhode Island, a declarat că atunci când vorbim despre apă pe lună nu trebuie să ne gândim la lacuri, oceane sau apă în cantităţi imense. Vorbim despre molecule de apă şi hidroxyl (hidrogen şi molecule de oxigen care interacţionează cu roci şi praf în primii milimetri din suprafaţa lunară.

Dacă aceste molecule se mişcă aşa cum credem, sau chiar dacă o parte dintre ele fac acest lucru, atunci avem o modalitate de a obţine apă ce nu este din fundalul obscur al unui crater lunar. Se deschide o lume de noi posibilităţi pentru explorarea Lunii, dar noi trebuie să înţelegem mai întâi fizica sa pentru a o  putea utiliza.

Interesant este că în momentul în care astronauţii din Apollo s-au întors pe pământ, ei au adus probe din solul lunar. După analize, s-a constatat că aceste probe conţineau şi probe de apă, însă, pe atunci, au crezut că acestea s-au contaminat pe pământ, dând uitării semnele de apă de pe lună descoperite acum 40 de ani.