Da mai. Mi se pare foarte logic. Moartea nu trebuie sa fie ceva tragic. Adica bun, asta este te obisnuiesti cu viata pe pamant si apoi pleci…Noi pornim de la inceput cu ideea ca moartea e rea. De ce?…adica dupa ce mori nu suferi…nu iti pasa nu?

@serban – problema e ca nu s-a intors nimeni sa iti spuna:”ba,dupa moarte,nu avem trup,dar suntem inca constienti,suntem printre voi” nu.. iar chestia asta sincer.. ma sperie si pe mine,ma sperie faptul ca nu o sa traiesc indeajuns sa vad ce vreau sa vad,si anume tehnologie ca in filmele sf.. pt ca se poate,acum nu,dar la cum evolueaza lucrurile.. spre exemplu,eu imi doresc cel mai mult,ca pana sa mor sa se poata calatori de la o planeta la alta,printre stele.. asta ar fi visul meu,si la cum merg lucrurile,mie frica de moarte,pentru ca mie frica sa nu ramana doar un vis. :)

Aici ai dreptate cu calatoria interstelara. ADica chiar mi’ash dori foarte mult sa vad spatiul…sa vad un nor din ala al lui magelan deasupra capului asa imens si nu doar din fotografii sau filme.

Pentru mine, moartea înseamnă fix ce a zis şi acest cercetător. Atunci când mori “călătoreşti” într-un alt univers paralel, deoarece nu există doar un univers.

Ce nu inteleg despre moarte este ca ea este
totusi o intrerupere brusca pentru cei tineri
care mai aveau atatea de facut aici pe pamant.
Este atat de dureros ca o mama sa-si conduca copilul spre noua calatorie cand crestineste
copiii isi conduc parintii.
Teoretic e foarte usor dar practic cei care nu stiti ce inseamna sa-ti pierzi giuvaerul cel mai de pret ,este ingrozitor.

Chestia ca e.. intradevar,sufletul nostru este defapt energie pura(nu poate fi captata,si depozitata,esti aici,acolo,si ori unde in tot universul,este universul),si dumnezeu este exact acelasi lucru. Unii oameni sunt inzestrati cu mai multa energie,de aceea se cred mediumuri,si alte chestii. Chestia cu universuri paralele,chiar daca exista,nu cred ca exista o asa mutare,ca atunci cand corpul biologic moare,cel spritual sa se mute in alt univers. Cel putin nu in mod constient. Si da,eu vreau sa cred ca intrun univers paralel sunt un super-erou,de ne oprit,gen SuperMan,sau mai stiu eu cine. De ce nu?
Legat de moarte,totul tine de cum iti intretii corpul.
Si da,mie personal mie frica de moarte. Nu neaparat de a mea,ci si de a celor dragi mie. As vrea sa fim toti nemuritori,eventual sa raman la varsta de 18 ani,minunata varsta :)

Nu m-ar mira sa exite un univers paralel, sau mai multe. Cred ca avem un concept usor gresit despre moarte. Nu stiu daca energia pe care o avem, adica ”sufletul” se duce intr-un univers paralel.

Poate ca moartea nu inseamna un sfarsit. Am citit intr-o carte ca e doar o schimbare, ca si cum iti schimbi hainele. E ca o “masina”, te folosesti de ea pentru a invata din experientele din viata, dupa care, o lasi pentru alta.

Postul asta mi-a adus aminte de o mica povestioara pe care o voi scrie aici (sper sa nu ocup prea mult spatiu):

Doi copilași vorbeau în burta mamei unul cu celălalt.
- Tu crezi în viața de după naștere?
- Desigur! După naștere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
- Ce prostie! După naștere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?
- Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură…
- Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical! Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naștere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranță va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obișnuit noi aici.
- Păi de acolo nu s-a întors nimeni. O dată cu nașterea, viața se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund.
- Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.
- Pe mama? Tu crezi în mamă? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?
- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există!
- Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângâie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viața adevărată ne așteaptă abia de acum încolo!

nu va temeti de moarte….ea vine cind nu te astepti …te ia si pleaca…uitam toul ce a fost …nu o sa mai stim nimic din ce a fost pe pamint ….va pun o intrebare…va mai aduceti mainte de momente petrecute in pintecele mamei?

Nicoli nu am cuvinte pentru a descrie cat de mult mi-a placut povestioara!

Va propun sa discutam corect fara fel si fel de ipoteze despre inexistenta mortii. Cince crede cu adevarat in cuvantul lui Dumnezeu poate vedea ca lucrurile stau diferit fata de ceea ce auzim si ne imaginam . DE CE NE PUNEM ACEASTA INTREBARE: Majoritatea religiilor lumii sustin ca, la moarte, ceva din interiorul omului continua sa traiasca. Altele afirma ca mortii le pot face rau celor vii ori ca Dumnezeu ii pedepseste pe cei rai condamnand-ui la chinuri vesnice in focul iadului. BIBLIA NE INVATA ASTFEL: La moarte, omul inceteaza sa existe. In Eclesiastul 9:5 se spune: ,,Fiinca cei vii sunt constienti cavor muri, dar cei morti nu sunt constienti de nimic si nu mai au nici o rasplata, caci pana si amintirea li se uita. “De aici putem trage concluzia ca intrucat cei morti nu sunt constienti de nimic, nu mai simt nimic, ei nu pot sa faca nici rau nici bine celor vii. In Psalmul 146:3,4 se mai spune : ,,Nu va puneti increderea in nobili, nici in fiul omului pamantean, in care nu este salvare. Spiritul lui iese, el se intoarce in pamant si in aceeasi zi ii pierd si gandurile. Multumesc pentru timpul acordat.

Am mai vazut comentarii de la voi si ma minunez cand spuneti cate unele ipoteze despre morti si moarte. Nu va inselati, mortii nu pot face nimic. Nici noi nu putem face nimic cand vom murii, stati linistiti.

Dragos tu ne propui sa ne legam la ochi, nu sa discutam “corect”. Vrei sa nu mai gandim si sa cautam raspunsul in biblie? Esti liber sa faci si sa crezi ce vrei. Dumnezeu nu ne pedepseste, ”el” nu e rau. Noi singuri ne pedepsim prin idioteniile pe care le facem, noi cadem si ne ridicam, noi invatam.

Eu unul prefer sa folosesc in continuare creierul.

dupa ce mori, fizic putrezesti….dupa ce te nasti, fizic nu putrezesti