Este posibilă călătoria în timp? Putem deschide un portal spre trecut sau putem găsi o comandă rapidă pentru viitor? Genialul fizician britanic Stephen Hawking şi-a pus aceste întrebări într-un articol publicat în Daily Mail.

Cosmologul nu a oferit doar una, ci trei formule “realiste” (cel puţin in teorie) pentru a răspunde la aceste întrebări. În opinia sa, o astfel de aventură nu este deloc absurdă.
Pentru început, Haqking sugerează că este esenţial să se deschidă mintea pentru a patra dimensiune, cea a timpului.

Omul de ştiinţă foloseşte un exemplu foarte uşor de înţeles. Când avem o călătorie cu o maşină şi conducem în linie dreaptă, călătorim într-o dimensiune.

Virând spre dreaptă sau stânga adăugăm a doua dimensiune. În plus, dacă urcăm sau coborâm un drum de munte găsim a treia dimensiune. A patra dimensiune este timpul, dar cum putem găsi o cale de a călători prin ea?

Găurile de vierme

Filmele Science Fiction ne arată o masinărie foarte puternică care creează un tunel prin timp. O persoană, un călător în timp, un curajos, intră în acel tunel fără a ştii unde şi cum o să apăra. În realitate, lucrurile pot fi foarte diferite de acest exemplu, dar ideea în sine nu este atât de nebună “, declară Hawking  în articolul său.

Pentru fizicieni, tunelurile pot fi găuri de vierme. “Se află peste tot în jurul nostru, în crăpături de spaţiu şi timp, dar sunt prea mici pentru a le vedea”, explică omul de ştiinţă.

“La cea mai mică scară, chiar mai mică decât cea a moleculelor sau a atomilor, există spuma cuantică. Aici există găuri de vierme, tuneluri mici sau comenzi rapide prin spaţiu şi timp care constant apar şi dispar. Din păcate, aceste tuneluri sunt prea mici pentru o fiinţă umană. Chiar dacă au o marime foarte minusculă, Hawking crede că ar putea fi posibil să se ia unul şi să se măreasca suficient pentru fiinţele umane sau chiar pentru o navă spaţială.

În acest fel am putea călători în alte planete situate la ani lumină depărtare şi “poate dinozaurii de pe Pământ ar putea vedea aterizarea unei nave.”  Găurile de vierme au însă o problemă. Ne întâlnim cu un paradox de foarte multe ori analizat și dezbătut de oamenii de știință, ce se întâmplă dacă Hawking ar călători în trecut şi l-ar ucide pe bebeluşul Hawking?

Acest tip de maşină a timpului ar încălca o regulă fundamentală care guvernează întregul univers: cauzele se întâmplă înaintea efectelor, şi nu invers. Călătoriile în timp ar rezulta după această teorie imposibile, dar şi cele în viitor? Poate că spun o prostie dar nu prea văd posibil să călătorim în trecut şi să putem schimba subiectul viitorului. Sunt de părere că aceste călătorii, dacă s-ar putea realiza, ar permite persoanelor sa fie nişte simpli vizitatori, şi atât, fără a putea modifica ceva din acţiunile trecutului, sau cel puţin, până aici mă conduce logica. Însă, repet, sunt deschis la orice nouă teorie, informaţie etc.

O altă metodă ar fi cea realizată prin găurile negre, însă eu percep o gaură neagră ca un coş de gunoi natural al universului. Nu ştiu dacă ar fi o idee bună să călătorim prin această metodă. “Credem că timpul curge ca un râu, la viteze diferite în locuri diferite, iar asta este cheia pentru a călători în viitor”, spune Hawking. Această idee a fost propusă de Albert Einstein cu o sută ani în urmă, realizând că ar trebui să existe locuri unde timpul curge mai lent, iar altele  în care timpul se accelerează. “Avea dreptate şi dovada este deasupra noastră” în spaţiu, spune Hawking.

Timpul trece mai repede în spaţiu. În fiecare navă există un ceas foarte precis, dar în ciuda acestui fapt, toate câştigă aproximativ o treime din un miliard de secundă în fiecare zi. Problema nu este a ceasurilor. Cea ce se întâmplă este că masa Pământului trage de timp şi îl încetineşte.

Trecem de la găuri de vierme, găuri negre şi ajungem la călătorii ce folosesc aproape viteza luminii.
Pentru Hawking soluţia este să călătorim mai repede, mult mai repede, pentru a evita să fim înghiţiţi de o gaură neagră. După cum declara omul de ştiinţă dacă călătorim la aproape aceeaşi viteză cu cea a luminii, 186,000 mile pe secundă, acest lucru ne-ar duce în viitor.

Marea se vede albastră deoarece absoarbe cu mai multă intensitate lumina roşie, portocalie şi galbenă (lumină de lungimi de undă lungă) în comparaţie cu lumina albastră (lungime de undă scurtă).

Prin urmare, atunci când razele de soare de culoare albă intră în ocean, majoritatea luminii care iasă este de culoare albastră. Cerul este albastru din acelaşi motiv.

Cu alte cuvinte, există o relaţie între culoarea mării şi culoarea cerului, dar fiecare apare independent de cealaltă: în ambele cazuri, absorbţia predominantă a luminii de lungime de undă lungă (roşiatică) subliniază lumina albastră.

Acest efect are loc numai în apă foarte curată, dacă apa conţine o mulţime de nămol, alge sau alte impurităţi, culoarea albastră nu va mai apărea.

Aţi observat cum stelele par a fi nişte luminiţe ale unor lumânări suflate uşor de vânt? Par că se sting şi se aprind, strălucesc, clipesc.

Stelele strălucesc deoarece lumina lor trebuie să traverseze mulţi km din atmosfera Pământului înainte de a ajunge la ochii observatorului. Este ca şi cum ne-am uita la univers de pe fundul unui bazin cu apă. Atmosfera Pământului este turbulentă, în ea se formeza, se agită şi se dispersă curenţi.

Aceste tulburări acţionează în calitate de lentile ce deplasează lumina stelelor într-un mod minuscul dintr-o parte în alta de mai multe ori pe secundă.

Stelele sunt atât de departe încât funcţionează că surse punctiforme, lumina pe care o vedem clipeşte pe măsură ce razele incidente sunt răsucite rapid dintr-o parte în alta.

Oamenii de ştiinţă se tot întreabă care este rolul acestui fenomen, şi se pare că a fost “rezolvat” în cele din urmă misterul: visul este ca o gândire, dar o gândire diferită de cea pe care o avem când nu dormim. În cazul în care psihologul Deirdre Barrett de la Universitatea Harvard se află pe drumul cel bun cu aceste dezvăluiri, putem rezolva într-adevăr probleme în timpul somnului.

De ce visam? Care este rolul acestui fenomen? Nu doar oamenii de ştiinţă ci întreagă omenire a încercat să răspundă acestor întrebări de la începutul timpului. Unele persoane cred că prin vise se pot avea contacte cu spirite, altele cred că visele reflectă traume fizice sau psihice pe care  nu suntem capabili să le exprimăm în mod conştient.

Iată că există o nouă abordare a acestui fenomen. Într-un articol scris pentru revista online LiveScience, Rachael Rettner explică că funcţia somnului este să ne ajute în rezolvarea problemelor. În cazul în care ar fi adevărat, natura ne-a oferit un mecanism pentru a rezolva enigme din viaţa noastră.
Studiul realizat de Deirdre Barret porneşte de la premisa că visele sunt întotdeauna foarte vizuale şi conţin un subiect de cele mai multe ori ilogic.

Barrett este de părere că visul este de fapt un alt mod de gândire, unul care are loc într-o stare uşor diferită faţă de aceea pe care o avem când suntem treji. Chiar dacă visăm, continuăm să încercam rezolvarea problemelor pe care le avem de zi cu zi.
Trebuie să ţinem cont şi de drumul urmat de om pe parcursul evoluţiei sale. Este foarte puţin probabil ca un mecanism care nu ar oferi niciun avantaj să fie susţinut timp de milioane de ani, visele nu ar trebui să fie o excepţie în această regulă.

Barrett a realizat experimente specifice, concepute pentru a testa teoriile sale.
Într-unul, a cerut unui grup de studenţi voluntari să aleagă o problemă şi să încerce s-o rezolve în timpul somnului. Problemele nu au fost ştiinţifice, ci unele simple, dar voluntarii nu ştiau răspunsul. Se axau pe problemă în fiecare seară înainte de culcare, şi după câteva săptămâni, aproximativ unul din patru a avut un vis care conţinea răspunsul.

Barrett, în timpul experimentelor sale, a constatat că ar putea fi abordat aproape orice tip de probleme, de la ghicitori matematice până la probleme legate de artă. Dar aproape mereu, cea ce mereu se putea rezolva în vise erau problemele care obligau persoanele să vizualizeze ceva în mintea lor, aşa cum se întâmplă când un inventor îşi imaginează noua sa creaţie.

Ce ziceţi? Încercăm?

Fizicianul american Stanton Friedman, care a lucrat de foarte mult timp în dezvoltarea rachetelor pentru mai multe agenţii ale spaţiului din lume, a declarat pentru The Times că extratereştrii există, ne vizitează de-o lungă perioadă de timp şi că adevărul despre ei va fi dezvăluit în curând.

Friedman spune că există două motive puternice pentru care nu a fost dezvăluit încă adevărul despre extratereştrii.

1. o mare conspiraţie  care implică ofiţeri superiori.
2. oamenii de ştiinţă se tem, şi nu  îşi doresc să nu fie implicaţi în presupusa conspiraţie. De asemenea ei nu pot să admită că ştiinţă este greşită.

“Rămân optimist, înainte de moarte, şi am 75 de ani, voi ajunge să ştiu, cel puţin această parte din istorie… cea care arată că nu suntem singuri în univers“, a declarat pentru The Times.

Friedman se alătură grupului de oameni de ştiinţă, care sunt convinşi că viaţa extraterestră inteligentă există. Fostul astronaut Edgar Mitchell, care a lucrat la programul Apolo, de asemenea, susţine că apariţiile de OZN-uri sunt ascunse de către guverne.

Un alt adept al acestei teorii este psihiatrul, John Mack, fost profesor la Universitatea Harvard, care a petrecut mulţi ani studiind persoane care au pretins că au fost răpite şi supuse unor experimente extraterestre.

Crearea unei inimi bioartificiale este mai aproape de realitate decât oricând, datorită unui experiment realizat de o echipă de medici spanioli din Gregorio Maranon şi Universitatea de Minnesota. Până în prezent s-au obţinut inimi bioartificiale de şobolani. Ideea este să se facă acum acelaşi lucru cu oameni.

Se elimină tot conţinutul celulelor şi apoi structura se plantează cu celule stem pentru a se regenera organul. Se estimează că se vor putea crea primele inimi artificiale între 3 şi 5 ani, iar transplantul va putea fi posibil între 10 şi 15 ani, lucru ce ar pune capăt problemei donatorilor. Pacientul nu ar mai primi un organ străin, ci unul construit cu propiile celule. În prezent se lucrează pentru a vedea ce tip de celule şi pentru ce organe sunt mai eficiente.

Descoperirile făcute de oamenii de ştiinţă, datorită acestui proiect, se pare că apar din ce în ce mai repede.
Britanicul Nick Ellis, responsabil cu selecţia datelor de la ATLAS (unul din cele patru experimente de la LHC) a declarat că deja au detectat particule precum bosonul W, particula responsabilă cu interacţiunea slabă din natură, una din cele patru forţe fundamentale din univers.

Pentru a descoperi această particulă a fost necesară o muncă anterioară de analiză. Să nu vă imaginaţi că au ajuns la acest rezultat într-un timp aşa de scurt. Oamenii de ştiinţă “prezic” posibila descoperire a unor particule supersimetrice, astfel putându-se explica materia întunecată, care cuprinde o mare parte din univers. Cu toate acestea, pentru a descoperi mult-aşteptatul boson de Higgs, vor trebui să lucreze cu o energie mult mai mare: 14 TeV. Acest lucru se va întâmpla probabil prin 2013.

În afară de acestă particulă, oamenii de ştiinţă se bazează pe descoperirea unor noi particule şi a unor dimensiuni noi ale spaţiului, ceva esenţial pentru a unifica gravitaţia cu alte forţe a declarat Ellis. Prin urmare, LHC este instrumentul adecvat pentru a “privi dincolo de ceea ce este scris în cărţile de fizică din ziua de azi”, acest lucru implică o minte deschisă din partea oamenilor de ştiinţă.

Doar trebuie să ne uităm la noi înşine pentru a vedea cum viaţa inteligentă poate deveni ceva ce nu am dori să cunoaştem, a declarat într-un documentar care care urmează să apară luna viitoare pe Discovery.

Pentru mintea mea, din punct de vedere matematic, existenţa unor extratereştrii este perfect raţională. Adevărata provocare este să ne imaginăm cum arată. A intra în contact cu o civilizaţie extraterestră ar putea fi riscant, a mai declarat Stephen.

În cazul în care extratereştrii ne-ar vizita, Stephen crede că rezultatul ar fi comparabil cu descoperirea Americii, exact acelaşi lucru menţionat de către Jose F, directorul instituţiei de cercetare astronomică de la Vatican, despre care v-am vorbit într-un articol anterior. Hawking îşi mai imaginează că extratereştrii, după ce ar fi folosit toate resursele planetei lor, ar deveni nomazi încercând să cucerească şi să colonizeze orice planetă.

După cum se stie, s-au trimis sonde spaţiale şi semnale pentru a comunica faptul că suntem aici şi pentru a încerca să găsim viaţă extraterestră. Nu cred că ne vom opri în urma cuvintelor de avertizare ale lui Stephen. Cei de la Vatican ne-au vorbit despre extratereştrii încercând să ne spună cam acelaşi lucru: extratereştrii există şi sunt răi…

Ce părere aveţi? Ce înseamnă pentru noi, simple persoane, declaraţiile unuia dintre cei mai respectaţi oameni de ştiinţă? Ştie oare ceva ce noi încă nu cunoaştem sau nu vrem să cunoaştem?

Cred că sunt deja destule probe care afirmă existenţa lor, însă mai mereu am intenţia să scriu “dacă există…”. Asta probabil pentru că nici mie nu îmi vine să cred. Dar, să ne imaginăm că există. De ce până acum nu s-au arătat în faţa noastră? Au ceva de ascuns? Nu-i interesează să ştim că există? Sunt mână în mână cu presupusa “elită” care controlează din umbră? Nu trebuie să intervină în evoluţia noastră?

Sunt atâtea întrebări…

Jose Funes a făcut aceste declaraţii după ce a participat la prima conferinţă despre astrobiologie, care a avut loc la Academia Pontificală de Ştiinţe a Vaticanului. La întâlnire au participat oameni eminenţi de ştiinţă (unii dintre ei fiind atei) şi lideri religioşi din întreaga lume.

Întrebările cu privire la originile vieţii şi a existenţei sale în altă parte din univers sunt foarte interesante şi merită o atenţie deosebită. În opinia sa, dacă acest lucru se demonstrează, întâlnirea omului cu fiinţe extraterestre ar fi ca ceea ce s-a întâmplat cu descoperirea Americii, adică, o întâlnire între culturi şi civilizaţii diferite, a mai declarat Jose F.

Printre astronomii care au participat la conferinţă se afla şi Chris Impey. Omul de ştiinţă a spus preoţilor că este plauzibilă existenţa unor sute de milioane de posibile “locuinţe” în Calea Lactee, care este doar una din milioanele de galaxii din univers. Daca Dumnezeu are legatura cu crearea acestora, este o chestiune de responsabilitate a Bisericii.

Impey a adăugat că, deşi în prezent putem afirma că viaţa există doar pe planeta noastră, este convins că numai câţiva ani ne mai despart de primele descoperiri. În această ordine de idei, astronomul francez Athena Coustenis a spus că Europa (satelit natural – Jupiter), conţine cantităţi mari de apă lichidă sub suprafaţa sa, fiind foarte posibilă existenţa vieţii în acel loc.

Nu ştiu dacă aveţi şi voi aceaşi senzaţie că şi mine, dar parcă ne-ar pregăti pentru ceva. Se anunţă existenţa apei pe Lună, planeta Marte şi pe câţiva sateliţi naturali, din diferite planete ale sistemului nostru solar. Diferite ţări importante scot la iveală documente secrete despre extratereştrii iar liderii religioşi ne tot spun de ceva vreme că au început să creadă că viaţa există şi în alte planete.

Nu a trecut nici o lună şi rezultatele recreării Big Bang-ului de la Geneva au început să apară. Potrivit unui comunicat publicat recent de oamenii de ştiinţă de la CERN:

• S-a creat o particulă de antimaterie. Trebuie menţionat însă că nu este prima dată când se reuşeşte acest lucru. În anul 1965 două echipe de oameni de ştiinţă (CERN şi AGS-Alternating Gradient Synchrotron) au reuşit să creeze un antideuteron, o antiparticulă alcătuită dintr-un antiproton şi un antineutron. În 1995, CERN a anunţat crearea a nouă atomi de antihidrogen datorită experimentului PS210, condus de Walter Oelert Macri şi Mario, la scurt timp au mai anunţat crearea unor 100 atomi de antihidrogen. F. J Hartmann de la Universitatea Tehnică din München, şi o echipă de cercetători japonezi au raportat crearea unui atom compus din materie şi antimaterie numit heliu antiprotoni. Acest atom format din doi protoni, doi neutroni, un electron şi un antiproton în loc de al doilea electron, a supravieţuit 15/1000000 (15 milionimi) dintr-o secundă.

• Se poate crea masă din energie pură. (celebra ecuaţie a lui Einstein: E=mc2) Interesant este faptul cum Einstein a ajuns la ce au ajuns sute de persoane (printr-o maşinărie de miliarde de €) utilizând un stilou şi o hârtie. Bineînţeles că trebuia demonstrată teoria, dar mi se pare formidabil unde a putut ajunge un singur om prin calcule matematice.

Medicii croaţi au rămas șocați după ce o adolescentă care a intrat în comă s-a trezit vorbind in limba germană uitând propria limba. Părinţii fetei de 13 de ani  au spus că fiica lor de-abia  începuse să studieze germana la şcoală. De când s-a trezit nu mai poate vorbi limba croată. Comunică numai în germană mult superioară faţă de cunoştinţele pe care apucase sa le capete în școală înainte de a se îmbolnăvi.

Directorul spitalului a spus că încă mai încearcă să afle ce a provocat coma misterioasă şi de ce fata a uitat să vorbească croată. Marasovic a adăugat: “Nu ştii niciodată când un om se recuperează după o astfel de traumă, modul în care creierul va reacţiona. Evident, avem unele teorii, deşi în acest moment suntem limitaţi în ceea ce putem spune, deoarece trebuie să respectăm viaţa privată a pacientului”.
El a spus că acest caz este atât de neobişnuit încât multi medici au examinat fata de 13 de ani, inclusiv medicii germani, pentru a încerca să elucideze misterul. Fata este încă îngrijită la spital şi primeşte vizite regulate de la familia ei, deşi există un grad mare de frustrare faţă de faptul că nu mai pot comunica între ei.
Personalul spitalului a apelat la serviciul unui traducător pentru a se putea comunica cu adolescenta, deşi se pare că atunci când vorbesc cu ea în limba croată ea înţelege, dar nu poate răspunde decât în limba germană.
Expertul psihiatru Mijo Milas, care a fost implicat în caz, a spus: “În alte vremuri acest caz ar fi numit un miracol, dar am prefera să credem că trebuie să existe o explicaţie logică chiar dacă nu am găsit-o încă”.

Acest fenomen se numește xenoglosie și este un fenomen “paranormal” în care o persoană vorbește o limbă pe care nu a dobândit-o prin mijloace naturale, asociat cu cazuri de regresie în vieți trecute (prin hipnoză), stări de conștiință alterate, iluzii, tulburări de somn, etc. Xenoglosia a fost folosită pentru a sprijini ideea reîncarnarii, pe motiv că aceasta este singura modalitate de a păstra cunoașterea unei limbi străine înainte de naștere.

Sursa: Daily Mail

Mulţi îi spun lui Nassim Haramein noul Albert Einstein. L-am descoperit recent şi cred că merită cel puţin să-l urmăriţi în înregistrările pe care vi le voi lăsa. Am impresia că persoanele se nasc cu anumite obiective în viaţă, sau cel puţin doar aşa pot explica de ce Nassim Haramein, de la frageda vârstă de  9 ani, a început să pună bazele pentru teoria hiperdimensionala unificată a materiei şi energiei (Universul Holofractografic).

Dacă faceţi parte din persoanele care se întreabă cine suntem, ce facem aici şi încotro ne îndreptăm, trebuie neapărat să urmăriţi următoarea conferinţa:

I

II